15 Ianuarie, Ziua Eminescu !!!
Mihai Eminescu, born Mihail Eminovici; 15 January 1850 – 15 June 1889, was a Romantic poet, novelist and journalist, often regarded as the most famous and influential Romanian poet.
en.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
Atat de frageda, este doar un poem din sutele, dedicate Marii sale Iubiri Veronica Micle.
www.youtube.com/watch?v=PutB0_FSvok
ATAT DE FRAGEDA...
Atât de frageda, te asemeni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un înger dintre oameni
In calea vietii mele iesi.
Abia atingi covorul moale,
Matasea suna sub picior,
Si de la crestet pâna in poale
Plutesti ca visul de usor.
Din încretirea lungii rochii
Rasari ca marmura în loc
Se atârna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasa blânda din povesti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire,
Mi-arata cât de dulce esti,
Cât poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe vechi,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu-mbratisari de brate reci.
Deodata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai fierbinti:
E intunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.
Te duci, s-am înteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vesnic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Ca te-am zarit, e a mea vina
Si vesnic n-o sa mi-o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzându-mi dreapta în desert.
Si-o sa-mi rasari ca o icoana
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroana
Unde te duci? Când o sa vii?
Unde te duci? Cand o sa vii?
Unde te duci? Cand o sa vii ?
(1879, 1 septembrie)
Atat de frageda, este doar un poem din sutele, dedicate Marii sale Iubiri Veronica Micle.
www.youtube.com/watch?v=PutB0_FSvok
ATAT DE FRAGEDA...
Atât de frageda, te asemeni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un înger dintre oameni
In calea vietii mele iesi.
Abia atingi covorul moale,
Matasea suna sub picior,
Si de la crestet pâna in poale
Plutesti ca visul de usor.
Din încretirea lungii rochii
Rasari ca marmura în loc
Se atârna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasa blânda din povesti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire,
Mi-arata cât de dulce esti,
Cât poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe vechi,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu-mbratisari de brate reci.
Deodata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai fierbinti:
E intunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.
Te duci, s-am înteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vesnic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Ca te-am zarit, e a mea vina
Si vesnic n-o sa mi-o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzându-mi dreapta în desert.
Si-o sa-mi rasari ca o icoana
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroana
Unde te duci? Când o sa vii?
Unde te duci? Cand o sa vii?
Unde te duci? Cand o sa vii ?
(1879, 1 septembrie)
