Pentru ca nu pot dormi, iata, ma gandesc - uite, reusesc sa fac asta chiar si dupa miezul noptii - ma gandesc la calitatile si defectele mele .... am multe ...

Am insa un viciu. L-am moștenit de la părinți, căci se transmite genetic. Sunt om. Sunt slabă și nehotărîtă, ușor de rănit si predispusă la ispite. Sunt doar un om. Un substantiv comun care nici măcar nu se scrie cu literă mare. Sunt nevoită să dorm, să mănînc și să beau ca să mă mențin in viață. Am dureri fizice - mă doare din cînd în cînd capul, cînd mănînc ceea ce nu trebuie - mă doare stomacul, și sînge am, care mi se scurge din corp atunci cînd mă zgîrîi. Obosesc repede și mă dor ochii. Îmi dau lacrimile cînd văd vreo scenă tristă în filme… Și sunt atît de mică miiiica comparativ cu acest univers!

Dar mai am și o calitate. Am moștenit-o de la părinți, se transmite prin dragoste. Sunt om. Port în mine comoara cea mai de preț în această lume. Port în mine viață. Am posibilitatea să mă trezesc zi de zi și să văd soarele… sau ploaia! Sunt om! Pot gîndi și analiza lumea în care trăiesc. O pot privi dintr-o parte. Limitele mele nu se opresc la extremitățile corpului, ele merg muult mai departe. Pot vedea lumea cu ochii închiși! Chiar pot creea una nouă, de dimensiuni gigantice, care să încapă în capul meu mic de om.

Sunt om! Ce fericire că sunt atît de mare!

Because I can not sleep, here I am thinking - look, I manage to do this even after midnight - I think to my strengths and weaknesses.... I have more...

Still, I have a vice. I’ve inherited it from my parents, because it transmits genetically. I am a human. I am weak and vague, easily hurt and prone to temptation. I'm just a human. An ordinary noun that not even it has to be written with capital. I have to sleep, to eat and to drink for keeping me in life. I have physical pain – some headaches occasionally, when I eat something which is not healthy I have stomachaches and I have blood also that flows out of my body when I scratched myself.
I get tired too soon and my eyes hurt. I easily tear when I see a sad scene in a movie ... And I am so small smaaaaall compared the universe!
But I also have a quality. I’ve inherited it from my parents, it is transmitted through love. I am a human. I wear within me the most valuable treasure in this world. I wear within me Life. I have the opportunity to wake up daily and to see the sun ... or the rain! I am a human! I am able to think and analyze the world I live in. I can watch it from one side. My limits do not stop at the extremities of the body, they go much further. I can see the world with eyes closed! I can even create a new one, gigantic, able to fit inside my little head of human.

I am human! What happiness that I am so big!